ceață

參見：ceată

羅馬尼亞語

詞源

源自晚期拉丁語 caecia，源自古典拉丁語 caecus ← 原始意大利語 *kaikos (“盲的”) ← 原始印歐語 *káykos (“獨眼的”)。

發音

• 國際音標^(幫助): /ˈt͡ʃe̯a.t͡sə/

名詞

ceață f (複數 cețuri)

1. 霧

變格

ceață的變格

	單數		複數
	不定	定	不定	定
主格/賓格	(o) ceață	ceața	(niște) cețuri	cețurile
屬格/與格	(unei) ceți	ceții	(unor) cețuri	cețurilor
呼格	ceață, ceațo		cețurilor

近義詞

• negură

派生詞

• cețos