locuț

羅馬尼亞語

詞源

源自 loc +‎ -uț。

名詞

locuț n (複數 locuțuri)

1. loc 的指小詞

變格

locuț的變格

	單數		複數
	不定	定	不定	定
主格/賓格	(un) locuț	locuțul	(niște) locuțe	locuțele
屬格/與格	(unui) locuț	locuțului	(unor) locuțe	locuțelor
呼格	locuțule		locuțelor