încântare

羅馬尼亞語

詞源

源自 încânta +‎ -re。

名詞

încântare f (複數 încântări)

1. 高興，愉悅

變格

încântare的變格

	單數		複數
	不定	定	不定	定
主格/賓格	(o) încântare	încântarea	(niște) încântări	încântările
屬格/與格	(unei) încântări	încântării	(unor) încântări	încântărilor
呼格	încântare, încântareo		încântărilor