încântare

罗马尼亚语

词源

源自 încânta +‎ -re。

名词

încântare f (复数 încântări)

1. 高兴，愉悦

变格

încântare的变格

	单数		复数
	不定	定	不定	定
主格/宾格	(o) încântare	încântarea	(niște) încântări	încântările
属格/与格	(unei) încântări	încântării	(unor) încântări	încântărilor
呼格	încântare, încântareo		încântărilor