bănuială

羅馬尼亞語

詞源

源自bănui +‎ -eală。

名詞

bănuială f (複數 bănuieli)

1. 猜想，猜測
2. 懷疑

變格

bănuială的變格

	單數		複數
	不定	定	不定	定
主格/賓格	(o) bănuială	bănuiala	(niște) bănuiele	bănuielele
屬格/與格	(unei) bănuiele	bănuielei	(unor) bănuiele	bănuielelor
呼格	bănuială, bănuialo		bănuielelor