rădăcină

罗马尼亚语

Rădăcină

词源

源自晚期拉丁语 radīcīna ← 拉丁语 rādix, radicis (“根”) ← 原始意大利语 *wrād-ī- ← 原始印欧语 *wréh₂ds。对比阿罗马尼亚语 (a)rãdãtsinã, 法语 racine, 撒丁语 radichína。

名词

rădăcină f (复数 rădăcini)

1. （植物的）根

变格

rădăcină的变格

	单数		复数
	不定	定	不定	定
主格/宾格	(o) rădăcină	rădăcina	(niște) rădăcini	rădăcinile
属格/与格	(unei) rădăcini	rădăcinii	(unor) rădăcini	rădăcinilor
呼格	rădăcină, rădăcino		rădăcinilor

派生词

• înrădăcina
• dezrădăcina