rădăcină

羅馬尼亞語

Rădăcină

詞源

源自晚期拉丁語 radīcīna ← 拉丁語 rādix, radicis (「根」) ← 原始意大利語 *wrād-ī- ← 原始印歐語 *wréh₂ds。對比阿羅馬尼亞語 (a)rãdãtsinã, 法語 racine, 撒丁語 radichína。

名詞

rădăcină f (複數 rădăcini)

1. （植物的）根

變格

rădăcină的變格

	單數		複數
	不定	定	不定	定
主格/賓格	(o) rădăcină	rădăcina	(niște) rădăcini	rădăcinile
屬格/與格	(unei) rădăcini	rădăcinii	(unor) rădăcini	rădăcinilor
呼格	rădăcină, rădăcino		rădăcinilor

派生詞

• înrădăcina
• dezrădăcina