mânji

參見：manji 和 Manji

羅馬尼亞語

詞源1

名詞

mânji m 複

1. mânz 的複數

詞源2

可能借自教會斯拉夫語 мажѫ (mažǫ)，мазати (mazati) 的第一人稱單數直陳現在時，源自原始斯拉夫語 *màzati。

動詞

a mânji (第三人稱單數現在式 mânjește，過去分詞 mânjit) 第四類變位

1. 弄髒；玷污，污染

   近義詞：murdări、spurca

變位

    mânji 的變位 (第四類變位, -esc-中綴)

不定式			a mânji
動名詞			mânjind
過去分詞			mânjit
數		單數			複數
人稱		第一人稱	第二人稱	第三人稱	第一人稱	第二人稱	第三人稱
直陳式		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	現在時	mânjesc	mânjești	mânjește	mânjim	mânjiți	mânjesc
	過去進行時	mânjeam	mânjeai	mânjea	mânjeam	mânjeați	mânjeau
	簡單完成時	mânjii	mânjiși	mânji	mânjirăm	mânjirăți	mânjiră
	過去完成時	mânjisem	mânjiseși	mânjise	mânjiserăm	mânjiserăți	mânjiseră
虛擬式		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	現在時	să mânjesc	să mânjești	să mânjească	să mânjim	să mânjiți	să mânjească
命令式		—	tu	—	—	voi	—
	肯定		mânjește			mânjiți
	否定		nu mânji			nu mânjiți

參見

• mâzgăli