vânt

參見：vant 和 vänt

羅馬尼亞語

vânt

其他寫法

• vênt 〈舊〉
• vînt 〈舊〉

詞源

源自拉丁語 ventus (「風」) ← 原始意大利語 *wentos ← 原始印歐語 *h₂wéh₁n̥ts < *h₂weh₁- (「吹」)。

名詞

vânt n (複數 vânturi)

1. 風

變格

vânt的變格

	單數		複數
	不定	定	不定	定
主格/賓格	(un) vânt	vântul	(niște) vânturi	vânturile
屬格/與格	(unui) vânt	vântului	(unor) vânturi	vânturilor
呼格	vântule		vânturilor

派生詞

• avânt
• avânta

相關詞彙

• vântos
• vântura
• zvânta