întâmplător

羅馬尼亞語

詞源

源自 întâmpla +‎ -ător。

形容詞

întâmplător m 或 n (陰性單數 întâmplătoare，陽性複數 întâmplători，陰性和中性複數 întâmplătoare)

1. 偶然的，偶爾的

變格

întâmplător的變格

		單數			複數
		陽性	中性	陰性	陽性	中性	陰性
主格/ 賓格	不定	întâmplător		întâmplătoare	întâmplători	întâmplătoare
	定	întâmplătorul		întâmplătoarea	întâmplătorii	întâmplătoarele
屬格/ 與格	不定	întâmplător		întâmplătoare	întâmplători	întâmplătoare
	定	întâmplătorului		întâmplătoarei	întâmplătorilor	întâmplătoarelor